Prima lansare a celui mai puternic sistem de lansare spațial din istoria NASA – Space Launch System (SLS) – a trimis capsula Orion în prima sa călătorie fără echipaj în jurul Lunii. 25 de zile, 2,25 milioane de kilometri și un test crucial pentru programul de revenire a omului pe Lună.
Prima misiune a programului Artemis – testul suprem pentru SLS și Orion înainte ca astronauții să urce la bord.
Space Launch System Block 1 a produs 8,8 milioane de lbf (39,1 MN) de forță la decolare – mai mult decât orice rachetă din istoria NASA, inclusiv Saturn V pentru unele metrici de performanță modernă.
Prima misiune lunară a capsulei Orion. Deși fără echipaj, Orion a transportat manechine instrumentate (Helga, Zohar, Commander Moonikin Campos) pentru testarea radiațiilor și a sistemelor de viață.
Orion a intrat pe o orbită retrogradă distală (DRO) în jurul Lunii la ~64.000 km distanță de suprafața lunară – o traiectorie stabilă și eficientă energetic, perfect pentru testele de validare.
La reintroduce, scutul termic Orion a atins 2.760°C – temperatura suprafeței Soarelui! Viteza de reintrare: ~39.400 km/h, mai rapid decât orice capsulă cu echipaj anterioară.
Misiunea a transportat 10 nano-sateliți (CubeSat) eliberați după Trans-Lunar Injection, inclusiv LunaH-Map, BioSentinel (celule vii în spațiu adânc) și EQUULEUS (JAXA).
NASA a confirmat că toate obiectivele primare ale misiunii au fost îndeplinite. Orion a returnat date critice despre performanța SLS, sistemele capsulei și condițiile din mediul de radiații spațiale adânci.
Lansarea istorică, momente cheie ale misiunii și splashdown-ul final – înregistrat de NASA.
25 de zile de misiune, de la lansare până la splashdown – momente cheie ale misiunii Artemis I.
La ora 06:47 UTC, Space Launch System a decolat de la Kennedy Space Center, Launch Complex 39B. Cei patru motori RS-25 și cele două boostere cu combustibil solid au produs împreună 8,8 milioane lbf de forță. La 8 minute și 13 secunde, treapta principală a separat și capsula Orion a continuat pe orbita Pământului.
Motorul ICPS (Interim Cryogenic Propulsion Stage) a efectuat arderea TLI de 18 minute, accelerând Orion la 36.000 km/h pentru a evada câmpul gravitațional terestru și a se îndrepta spre Lună. Imediat după, cei 10 CubeSat secundari au fost eliberați.
Prima apropiere de Lună: Orion a trecut la doar 130 km deasupra suprafeței lunare la 12:44 UTC. Camera de acțiune externă a capsulei a transmis imagini spectaculoase cu craterele lunare și Pământul în depărtare. Arderea Outbound Powered Flyby (OPF) a injectat capsula pe orbita distală.
Arderea DRO Insertion a plasat Orion pe o orbită retrogradă la circa 64.000 km față de suprafața Lunii. Orion a orbitdat Luna în sens contrar mișcării naturale – o traiectorie stabilă gravitațional care necesită minimum de propulsie pentru menținere.
La punctul de apoapsidă maximă, Orion a stabilit recordul absolut pentru o capsulă proiectată să transporte oameni: 432.194 km față de Pământ. A depășit recordul anterior al misiunii Apollo 13 (400.171 km). Anterior, nicio capsulă destinată echipajului nu ajunsese atât de departe de planeta noastră.
Capsula Orion a transmis mii de imagini de înaltă rezoluție – selfie-uri cu Pământul și Luna, vizualizări ale spațiului adânc, imagini ale panourilor solare. Sistemele de comunicare deep-space au funcționat fără întreruperi. Temperatura termică, radiația și comportamentul sistemelor au fost monitorizate continuu.
Orion a efectuat al doilea flyby la doar 127 km deasupra Lunii, cu arderea Return Powered Flyby (RPF) pentru a ieși de pe orbita DRO și a porni pe traiectoria de întoarcere spre Pământ (Trans-Earth Injection). Noi imagini spectaculoase cu suprafața lunară au fost capturate.
La viteza de 39.429 km/h, Orion a reintrat în atmosferă la 17:00 UTC. Scutul termic Avcoat a atins temperaturi de 2.760°C – echivalentul suprafeței Soarelui. Reintrarea a folosit tehnica „skip reentry" pentru a reduce încărcătura gravitațională și a ateriza mai precis în Pacific.
La 17:40 UTC, capsula Orion a amerizat cu succes în Oceanul Pacific la 100 km vest de Guadalupe Island (Mexic), la mai puțin de 3 km față de punctul de amerizare planificat. USS Portland a recuperat capsula. Bill Nelson, administrator NASA: "Este o zi nouă: o zi care aparține celor care vor merge pe Lună, lui Artemis Generation."
| Durata misiunii | 25 zile, 10h, 53min |
| Orbite Lună | ~14 orbite DRO |
| Dist. maximă Terra | 432.194 km |
| Dist. minimă Lună | 127 km |
| Viteză reintrare | 39.429 km/h |
| Temp. scut termic | 2.760°C |
| Distanță totală | 2,25 mil. km |
| CubeSat lansate | 10 |
| Manechine la bord | 3 (Campos, Helga, Zohar) |
| Splash-down | Pacific, ~100 km Guadalupe |
| Recuperat de | USS Portland (LPD-27) |
Fotografii oficiale NASA capturate de camerele capsulei Orion și de la sol – momente istorice ale misiunii.
Artemis I a stabilit recorduri care nu vor fi depășite decât de misiunile cu echipaj ale aceluiași program.
Parametrii tehnici ai vehiculelor utilizate în misiunea Artemis I.
| Configurație | Block 1 (Crew) |
| Înălțime totală | 98,1 m (322 ft) |
| Masă la decolare | 2.608.000 kg |
| Forță la decolare | 39,1 MN (8,8 mil. lbf) |
| Motoare principale | 4× RS-25 (Aerojet Rocketdyne) |
| Boostere SRB | 2× SRB (Northrop Grumman) |
| Treapta superioară | ICPS (Boeing, ULA RL-10) |
| Capacitate TLI | ~26.000 kg spre Lună |
| Combustibil principal | LH₂ / LOX |
| Loc lansare | LC-39B, KSC, Florida |
| Costul misiunii | ~$4,1 miliarde (estimat) |
| Producător CM | Lockheed Martin |
| Producător ESM | Airbus Defence & Space (ESA) |
| Diametru CM | 5 m |
| Masă CM+ESM | 26.520 kg |
| Motor propulsie ESM | AJ10 (OME – Aerojet) |
| Panouri solare | 4 aripi × 2 panouri = 8 total |
| Putere electrică | 11,1 kW (tip medie misiune) |
| Scut termic | Avcoat ablativ (5 cm grosime) |
| Sisteme viață suport | pentru 4 astronauți × 21 zile |
| Camerele externe | 16 camere (HD + acțiune) |
| Viteză reintrare | 39.429 km/h |
Artemis I a transportat manechine instrumentate și 10 nano-sateliți eliberați după Trans-Lunar Injection.
Misiunea I a deschis drumul spre revenirea omului pe Lună – pentru prima dată din 1972.
Artemis I a validat toate sistemele critice înainte ca oamenii să urce la bord: performanța SLS la decolare, sistemele de viață suport ale Orion, comunicațiile deep-space, scutul termic la reintrare și navigația în spațiu adânc. Fără succesul Artemis I, nicio dată de lansare pentru Artemis II nu ar fi fost posibilă. Datele colectate – în special de la manechinele de radiație Helga și Zohar – definesc protocoalele de protecție pentru echipajul misiunii II.
Artemis I nu a decolat din prima – iată ce s-a întâmplat înainte de lansarea istorică.
Prima tentativă de lansare a fost anulată din cauza unei probleme de temperatură la unul din cele 4 motoare RS-25 – un senzor de temperatură defect a indicat valori false, dar echipa a preferat să nu riște.
A doua tentativă a fost oprită din cauza unei scurgeri de hidrogen lichid în linia de combustibil. Problema a apărut la un conector de 8 inchi al liniei de umplere rapidă. SLS a trebuit retras în VAB pentru reparații.
Uraganul Ian (septembrie 2022) și Nicole (noiembrie 2022) au forțat NASA să ruleze SLS în VAB pentru protecție. Nicole a lovit Florida când racheta era pe rampa de lansare – au fost înregistrate daune minore la termoizolație.
NASA a efectuat reparații extinse la conectorii liniei de hidrogen și a recertificat pirotehnicele SRB (boostere solid) care expiraseră din cauza amânărilor repetate. Procesul a durat săptămâni în VAB.
Un test de lansare umezită (wet dress rehearsal) pe 14 septembrie a trebuit anulat parțial din cauza unui transponder de Range Safety cu cheia criptografică expirată. Problema minoră, dar a necesitat sincronizare cu range safety USAF.
A treia tentativă, după 2,5 luni de așteptare, a mers perfect. Toate cele 4 RS-25 și ambele SRB au performat nominal. Scurgerea de hidrogen a fost controlată sub limitele de siguranță. Decolare la 06:47 UTC exactamente în fereastra planificată.
Surse primare pentru aprofundarea misiunii Artemis I.