Cote complete de yagi lung după procedura Günter Hoch, DL6WU – lungimi de elemente și spațieri pentru orice frecvență, cu corecție reală pentru diametrul țevii folosite și pentru influența boom-ului metalic. Plus export CSV și fișier NEC gata de deschis în 4nec2 sau EZNEC.
Introdu frecvența, numărul de elemente și diametrul materialului pe care îl ai. Rezultatele se actualizează instant.
| Element | Poziție pe boom | Spațiere | Lungime totală | Jumătate | λ |
|---|
Poziția se măsoară de la reflector spre față. „Jumătate" e utilă când montezi elementul centrat pe boom.
Cea mai frecventă greșeală la construcția unei yagi.
Un element de antenă nu are o lungime „corectă" absolută. Lungimea la care rezonează depinde de raportul dintre lungime și diametru. Cu cât țeava e mai groasă, cu atât elementul trebuie să fie mai scurt pentru aceeași frecvență – și, în plus, banda de lucru se lărgește.
De aceea, dacă iei cotele unei antene publicate pentru țeavă de 8 mm și le tai din țeavă de 6 mm, antena va rezona mai jos în bandă și întregul șir de directori va fi dezacordat. Nu e o eroare mică: pe o yagi lungă, dezacordul directorilor strică diagrama de radiație, crește lobii laterali și pierzi din câștig.
Calculatorul de mai sus rezolvă exact asta: introduci diametrul real al materialului tău, iar coeficienții DL6WU se interpolează pentru acel diametru. Domeniul valid este 0,001–0,02 λ – la 144 MHz asta înseamnă aproximativ 2–41 mm.
Al doilea efect este boom-ul metalic. Dacă elementele trec prin el, boom-ul le scurtează electric, deci cotele fizice trebuie mărite. Corecția este proporțională cu diametrul boom-ului, dublă la contact galvanic față de montaj izolat, și zero dacă boom-ul e nemetalic sau elementele stau pe izolatoare deasupra lui.
Lungimea directorului D1, la frecvența și numărul de elemente alese mai sus, pentru diverse diametre de țeavă.
| Ø țeavă | D1 | Reflector | Δ față de 6 mm |
|---|
Ce nu se vede în tabelul de cote.
Pe 2m un element are aproape un metru. Din țeavă de aluminiu de 6 mm va avea săgeată vizibilă și va vibra la vânt. Soluția clasică este elementul telescopat: un tronson central mai gros (10–12 mm) și vârfuri din țeava subțire, îmbinate prin presare. Efectul de diametru se calculează atunci pe tronsonul dominant, iar reglajul final se face prin lungimea vârfurilor – ceea ce e oricum convenabil.
Alege o singură metodă de montaj și păstreaz-o pe toată antena – dacă unele elemente sunt izolate și altele nu, corecția diferă și antena iese dezacordată neuniform. Boom-ul fizic se taie mai lung decât cota electrică, cu 5–10 cm la fiecare capăt. Pentru boom-uri lungi, o cordelină de tensionare (guy) de la un catarg vertical central previne încovoierea.
DL6WU nu îți dă sistemul de alimentare. Variantele uzuale sunt dipolul pliat cu balun 4:1, dipolul drept cu gamma-match sau hairpin, sau o buclă de alimentare. Indiferent de alegere, e obligatoriu un balun / choke – altfel curentul de manta pe cablu strică diagrama și îți urcă zgomotul de recepție.
Distanțele de stivuire calculate mai sus sunt pentru două antene identice. Sunt un compromis între câștig maxim și lobi laterali acceptabili – dacă te interesează EME sau meteor scatter, merită să stivuiești puțin mai strâns decât valoarea teoretică, pentru lobi mai curați.
Astupă capetele elementelor și ale boom-ului – apa intrată îngheață și crapă țeava. Evită contactul direct aluminiu–oțel fără izolare, altfel corodează galvanic în câteva sezoane. Șuruburile din inox și o urmă de vaselină neutră rezolvă majoritatea problemelor.
Marchează toate pozițiile pe boom dintr-un singur capăt de referință, nu cumulativ de la element la element – altfel erorile se adună. Un analizor de antenă e util, dar reține că SWR bun nu înseamnă antenă bună: diagrama de radiație e dată de directori, iar aceștia nu se văd în SWR.
Toate cele de mai jos sunt gratuite. Exportă fișierul NEC din calculator și deschide-l direct în oricare dintre ele.
Fișierul NEC exportat de aici conține geometria completă cu segmentare impară pe fiecare element, sursa pe elementul activ și o baleiere de frecvență în jurul frecvenței de proiectare. Poate fi rulat ca atare.
Dacă preferi să construiești un design consacrat în loc să pornești de la zero.
Pe scurt, pentru cine vrea să știe ce e sub capotă.
Günter Hoch, DL6WU, a publicat în anii '70–'80 o procedură empirică pentru yagi lungi, obținută din măsurători sistematice, nu din optimizare numerică. Ideea de bază: într-o yagi lungă, directorii formează o structură de undă lentă („slow-wave"), iar performanța depinde de gradientul cu care lungimile directorilor descresc spre față și de spațierea lor progresivă.
Spațierile pornesc de la 0,075 λ între elementul activ și primul director și cresc treptat până la 0,4 λ, valoare care rămâne constantă de la directorul 14 înainte. Lungimile directorilor urmează o curbă de forma D(n) = (K1 − K2·ln n) · (1 − K3·e^(−K4·n)), unde coeficienții K depind de diametrul elementului – de aici capacitatea metodei de a se adapta la orice material.
Reflectorul se calculează dintr-o reactanță țintă recomandată de DL6WU, iar elementul activ dintr-o formulă separată, cu o corecție de +2% adăugată în 1988 pentru potrivire mai bună cu dipolul pliat.
Marele avantaj al abordării este robustețea. Antenele optimizate numeric pentru câștig maxim sunt adesea foarte sensibile la toleranțe de construcție și la umezeală. O yagi DL6WU are câștig cu câteva zecimi de dB sub optimul teoretic, dar funcționează pe toată banda, tolerează erori de câțiva milimetri și se comportă previzibil când o stivuiești. Pentru o antenă construită în atelier propriu, e exact compromisul care trebuie.
Câștigul estimat urmează relația G(dBd) = 9,2 + 3,39·ln(L), cu L lungimea boom-ului în lungimi de undă. Este o estimare superioară – antena reală poate da ceva mai puțin. Lățimile de lob și distanțele de stivuire sunt derivate din câștig prin corelațiile VK1OD, respectiv formula DL6WU.
Implementarea de pe această pagină este scrisă de la zero în JavaScript, pe baza formulelor și tabelelor publicate.